Arborele Lumii

Cind zorile se varsa 
  In fa?a-mi se intinde zarea 
  Un fir de cer vazduhul 
  Un soi de nor mi-e starea 

  Soarele-i spin, spinu-i destin 
  Sadesc un pom, din ram de soare roditoare 
  Soare sur ma lumineaza 
  Soare sec ma-ngalbene?te 

  Lume nelumita, de dor pustiita 
  Nor de dor in om de pom 
  Cer mister, mister din ochi de cer 
  Ce prin pamant se cern 
  Vaile ?i apele, mun?ii ?i padurile 
  Mister de-adinc de cer 

  Din cer, trei radacini rasar din nori, coboara 
  ?i in pamint, trei crengi se-mpamintenesc 

  ?i atunci… ce-a fost 
  Din cer mandru, lucios 
  Om mare, vanjos 
  Arbore intors pe dos 
  Din firul luminii prins-a radacina 
  Om ?i arbore ales, pe-o cadere lina 
  Semne, talmaciri, s-aprind de in?eles 
  Foc de roua, fulger din spini 

  Cu limba de moarte 
  Pe-o culme de nor 
  Inarborat ma-ntorc 
  ?i Om, ?i Pom